B!G BAND update

Videoclipul pentru "My Teenage Story" face progrese. Trupa a terminat de filmat si cred ca e in post-productie. Piesa creste in topuri si e ceruta din ce in ce mai des. O alta veste imbucuratoare este ca ii paste un contract. Atat deocamdata, mai multe informatii voi posta cand voi afla sau cand primesc acordul ;)   LE: 9 feb

ce-i mai rau?

Uite o situatie care a fost portretizata si in filme. Se pare ca si filmele au la baza un dram de adevar. Te pun in pielea unui om care a pierdut pe cineva drag. Si nu vorbesc de despartire. Vine momentul in care apropiatii si cei mai putin apropiati vin sa isi expuna in fata familiei indoliate (nu neaparat indurerate, pe alocuri) ultimele cuvinte pline de respect fata de omul care s-a dus. Unul din acei oameni e un copil. Putin prea matur pentru varsta lui. Cu constiinta incarcata de greselile parintilor, cu speranta patologica de mai bine, cu dorinta ciudata de a face lucrurile astfel incat oamenii, pe care nu stie de ce dar ii iubeste, sa se inteleaga, sa poata comunica, ajunge in fata celui care in urma cu cateva ore a renuntat a mai lupta cu viata pe un pat de spital.  Acum e intr-o casa mortuara. In jurul lui furnicaresc afectati oameni care pana deunazi il blamau pentru existenta lui, pentru alegerile facute in timpul vietii. Copila pioasa, putin speriata, afectata de gravitatea sentimentelor intra in camera sumbra. Privirile se intorc asupra ei si devin sulite cu varful veninos. Abia poate rosti doua cuvinte de imbunare a hienelor - "saru' mana". Apoi isi da seama de greseala care a facut-o. Valul de rautate o loveste in plin, provocand o durere pana la lacrimi: "se spune odihneasca-se in pace!". Replica a daramat-o. Orice speranta de reconciliere din sufletul ei se spulberase in doua fractiuni de secunda. Tot ce mai putea face a si facut. A trimis un semnal de alarma celui care facea aceeasi greseala ca si ea: spera in reconciliere sau macar un armistitiu scurt, pana la trecerea celui decedat inapoi in locul de unde am fost creati, unde natura isi va fi spus cuvantul din nou. Semnalul l-am primit. Stau si ma intreb acum ce e mai rau? Moartea lui sau moartea sperantei? Poate ce am spus pana a cum e un non-sens si daca e asa insemna ca tu, cititorule nu stii despre ce vorbesc si esti fericit.

beyond the cheer of the crowd lies the cry of the soul

Ai la indemana puterea nemasurabila a mintii, sandbox-ul tau sunt oamenii din jur, timpul alocat e aproape nedefinit. Ce te motiveaza? Valurile de urale? Sedintele de autografe? Poezele tale din tabloide? Adulatia fanilor? Pentru multi e deajuns. Pentru foarte putini, insa, adrenalina alearga prin vene la simpla tresarire a sufletului. Indiferent daca sunt inconjurati de spectatori uluiti sau nu, bataile propriei inimi sunt muzica ce-i angreneaza in a face mai mult  si mai bine. Asa ca iti spun: apropie-te de sufletul tau, asculta-i muzica, creeaza intai pentru tine, fii sincer cu tine. Restul va veni de la sine.

Big Band - My Teenage Story

BIG BAND (de fapt B!G BAND) e o formatie proaspata, cu un videoclip "pe drum". O parte din cadre s-au filmat la Cafe D'art in Constanta. Ieri Iulia (vocea sexy a trupei) tremura in fata cafenelei.

nu s-a schimbat nimic

Candva am fost si eu acolo. Cred ca am fost cu totii. Adrenalina curgea in valuri in minutele cand trebuia sa intri in curtea scolii/liceului/facultatii si gloata de "judecatori" urma sa te eticheteze pentru restul zilei sau a saptamanii. Stigmatul ramanea adanc infipt in sufletul si mitea ta mult timp. Erai fericit cand treceai neobservat, dar si mai fericit cand treceai cu brio testul "look-ului". Eh, vremuri...