... e din carton alb, cu niste verde si galben pe ea. Are un smiley putin umflat, poate de somn, da' niste ochi mari cu o sclipocenie pe ei de te turbeaza la prima vedere. Si sunt satul de smiley. Nu conteaza de care: zambitori, tristi, care se rostogolesc, care plag, care se scapa pe ei de ras, care se intreaba... dar mai bine nu ii insir eu ca ii stii, ii folosesti. Si eu ii folosesc, dar frate! acum sunt chiar peste tot. Incep sa am dubii daca e bine sa-i folosesc, daca imi completeaza plini de indrazneala frazele prost ticluite care le scriu colegilor mei din viata virtuala, daca sunt sau nu un bine in viata noastra sau sunt o unealta vicleana a raului pentru a ne face mai lenesi in a exprima prin cuvinte intregi ce vrem sa zicem. Aberez. Revenind la bucata de carton... eram in drum spre o mestesugita cearta intre o prietena si un taximetrist (va zic mai incolo de ea) si drumul trecea prin fata celui mai "landemana" mall din Constanta, chiar langa usile lui mari si glisando-repetitive. Aveam o atitudine de "dupa" (intelege ce vrei) si poate asta a ajutat, caci pustanu' ala cu fular de clubber si mers de om fumat se uita prea gales la mine si avea un zambet prea prietenos cand mi-a inmanat cheia care deschide usa catre mult fum degeaba.
0 pareri:
Trimiteţi un comentariu